The sound by which I live and die

This is the soundtrack of my life...

  Un laptop mare şi străin în poale. Picioare ghemuite pe blana caldă şi întunecată a unei lupoaice blânde ce şi-ar fi dorit să ştie să toarcă precum o pisică. O muzică ce mă descoperă. Nu-ţi caut defecte. Nu ai. Sau poate unul şi acela e fatal. Şopteşti grav când ieşi din cameră chiar şi pentru 5 minute "pe deocamdată!". Şi dispari. Nu îţi simt lipsa şi n-am cum. N-o să te doară-n veci o pişcătură de ţânţar pe-o gambă fracturată, vânată şi rece. Şi nici măcar n-am să gândesc că pişcătura o să vindece. Învăţ să tac, s-accept, s-ascult. La tine tot miroase a mosc. Mosc rimează cu vâsc. Îmi vine să pun bookmark la blogul meu pe-acest calculator străin. Şi n-am s-o fac. Zăpada se aşterne, se vântură,  îngheaţă. E calm şi cald în case şi iarna e confuză... nu o urâţi... e ceea ce cu toţii am dorit în gând sau tare, zgomotos.  Plec la cumpărături bizare. Căciuli, eşarfe, lumânări, rom şi budincă, wisky şi cola, sirop de mure. Sună frumos. Cum să nu-ntrebi nici pân-acum ce e cu mine, cine sunt??
Enjoying Blaze.

So cold subversive

(foto)

Am voie să vreau să greşesc? Îmi dai starea că aş avea voie orice. Îngropi premoniţiile-n calm firesc, furtunile în bine şi confort şi dragostea şi dorul în amorţeală şi inconştientă. Mi-ai dat ce am avut nevoie. Eu ştiu ce îmi lipsea. Tu nu. El nici acum. N-am râs, n-am vorbit, n-am dat, nu mi-ai cerut. Dar cel mai important, n-am plâns. Îmi spune: scrie, cere şi fii egoistă. Îmi arată: doare, iubesc şi sunt bine aşa. Umbra mea a rămas într-o perdea gri.

Abandon all hope he, who enter here... enternal pain that runs among the lost. It's the fiction of life. What you are is what you live! It never made a fucking difference to you, in the eyes you can see the truth. It's the fiction of life. I'm going deep no other way. Nothig seemed to go as planed... it makes no difference with the choices I make and I'm convicted in life. Don't want to make the same mistakes... can't live with the faults. There is no remorse for you and me!
Convicted in life, fiction in life, victim in life...

 Nimic nu e cum pare. În ciuda muzicii sunt soft. În ciuda cuvintelor sunt zâmbitoare. În ciuda dorului îl strâng în braţe. Pentru că pe zăpada de la geamul meu scrie Liz. "Aşa a nins!" Tu nici măcar nu ştii cine e Liz.  

Sepultura - Convicted in life
Asculta mai multe audio Muzica

Atinselea cu musical mood

De la MyLastGoodbye pentru mine o intrebare despre topul melodiilor mele. Playlistul e cam acelasi, se schimba dupa stare/perioada/companie doar ordinea. Mai demult am zis asa:
5 melodii de suflet: Snuff - Slipknot, Sweet Child O'mine - Guns, Through Glass- Stone Sour, Kryptonite - 3DD, Nothing Else Matters - Metallica
Lastfm-ul meu arata  :

Ar mai fi.

incomprehensible phrases that may or may not be essential for the understanding of me

I have become comfortably numb (foto)

Ninsoarea şterge multe ce-oricum nu mai erau atât de importante. Ordinea importanţei lucrurilor în viaţa noastră o fixăm singuri ne place să credem. Nu e aşa. Dar când lista priorităţilor se rarefiază e loc de multe inimaginabile. Nu vroiam locul, nu-l simţeam efectiv. De trei zile te ţin ascuns de lume. Te ţin în mine şi doar pentru mine. E bizar cum un exerciţiu copilăresc de a ascunde calm o fericire-n tine îţi poate spune atât de exact cine te cunoaşte cu adevărat, cine e destul de interesat să privească şi cine destul de îngrijorat să afle. Lumea se opreşte la repere vechi. Stricate. Nu la vibraţii noi, necunoscute. Există momente perfecte date de combinaţii perfecte. Mi-ai spus azi, că a ta combinaţie perfectă subit descoperită este formată din ninsoare, eu şi-o portocală ce îşi lăsase gustul pe buzele mele. Drept pentru care mi-ai cumpărat o mulţime de portocale ce mai târziu le-am devorat cu ai mei prieteni ce miroseau a iarnă.

 La fiecare 12 ore îmi spui trei lucruri noi despre tine pentru că tu crezi că trebuia să mă cunoşti de mult şi vrei să trişezi timpul. "Nu-i grabă! E doar nerăbdare!" Provoci atât de simplu şi frumos. Strategic, furi 10 minute cu mine fără să ceri mai mult. Suspans plăcut. Ce nu mi-ai spus şi am descoperit singură: urăşti shaorma, cravatele, când îmi sună telefonul şi faptul că mi-am cumpărat ţigări. Primele două le-ai exclus din principiu. Următoarele aduc încruntare în privirea ta.

 M-am îndrăgostit de glasul tău când ai spus: vreau să te vindec. Fără să-ţi recunosc vreo rană. Azi, cât mi-ai ţinut mănuşile, ai respirat cald şi zâmbind în ele citind atent dintr-un pliant şi chiar ai ezitat să mi le dai. Cum poţi să faci un gest perfect, inconştient?

 De ce eu? Am vrut să sune diabolic întrebarea. "Pentru că ai urcat scările încercând să ascunzi că ai plâns şi când te-ai aşezat la masă mi-ai luat mână stânga şi mi-ai presat buricele degetelor de încheietura mâinii tale şi mi-ai spus: să-mi cânţi! Ţi-a tremurat vocea."    

 Habar nu am de unde, cum, de ce şi cât. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când, unde şi dacă.

 În noaptea asta am să adorm crezând că doar mi-am imaginat. O să mă las pradă unui vis mai vechi cu dans îmbrăţişat, joacă în păr, un dormitor şi un sărut. Dar mâine am să am o portocală-n buzunar.

Road trip

(foto)

Trei cuburi, trei gânduri şi trei planuri. Printre bagaje, sandvişuri calde şi cafele în căni termorezistente citesc cuburile Angelei pe care-n urmă cu o săptămână o claxonam voioasă la un semafor în centru. E bine şi reconfortant gândul unui aer proaspăt şi străin. Pentru amândoi. E superbă senzaţia de a mă vedea întipărită pentru totdeauna pe irişi, pe gât şi-n al tău suflet. Sunt nerăbdătoare la ideea drumului noaptea spre un vârf de munte. E neaşteptată bucuria de a ştii sigur că vă văd duminică cu o sclipire fericită-n ochi şi sper cu un premiu de departe.
 
 Tăcerile tale. Ai ştiut să-mi transformi neliniştea şi îndoielile în motive de siguranţă. Cu tine am înţeles că binele nu oboseşte,  iar dragostea nu ia o singură formă. Tăcerile tale au miez de idei coapte, iar parfumul lor mi te păstrează în preajmă mereu. Nu cred că putem măsura în cuvinte tot ceea ce simţim, aşa cum nu cred nici că voi reuşi să-ţi mulţumesc pentru tot ce m-ai ajutat să descopăr. Pot doar să încerc să fac acelaşi lucru. Acum şi mereu.
 
 Nesfârşitele aşteptări. Singur între prieteni. Îi vezi zâmbind, îi auzi vorbindu-ţi, dar ochii tăi rămân mereu singuri. Ca şi cum cuvintele tale ar refuză,pentru un timp,să-şi mai găsească ecou. Ca şi cum mâna ta ar rămâne,de fiecare dată,doar cu iluzia unor degete pereche. Cine poate şti mai bine decât tine de unde vine dezamăgirea? Cine poate să hotărască în locul tău până unde e dispus  să suporte nesfârşitele aşteptări ale unor altfel de timpuri?  Singur, între atâţia prieteni, mergi pe drumul tău. 
 
 Eu fără tine. Liniştea aceea fără de care nimic nu iese cum ar trebui. Sentimentul că există cineva pentru care faci tot ce faci bun. Cineva căruia îi pasă de tine. Răspântiile ne sunt date pentru a conştientiza, permanent,că puteam pierde mai mult. Nici un drum, după o răscruce, nu mai e acelaşi. E cel vechi, plus încă ceva şi minus altceva. Eu fără tine sunt eu cu tine din care te-am (te-au?) luat pe tine.

Honey, you'd be surprised

 Mă transform şi trăiesc senzaţii noi. Dintrodată mă simt ca şi cum trăiesc într-o lume în care nu ştiam ce se întâmplă de fapt. Vedeam, simţeam şi vroiam un singur lucru. Trăiam pentru un singur lucru. De obicei transformările schimbă sentimente în noi, vin cu rezoluţii crude şi conştientizări abrupte. Transformarea mea vine cu conştiinţa sentimentului neschimbat, cu recunoştinţa senzaţiei trăite şi cu o realitate nouă ce merită descoperită. 
 Trafic nervos de secrete copilăreşti, impunere naivă de dorinţe mature, planuri infantile în doi oameni adulti, stări fatale şi pasiuni prea grele.
 Am zâmbit calm şi simulat, am sfătuit înţelept şi am ajutat necondiţionat. Am clădit o lume a mea pe bune intenţii. Şi mi s-a reproşat lipsa egoismului. Dar, nu. Nu aşa. Spuneam că dragostea dacă nu e nebunie curată nu are sens. Am să ascult cel mai dorit sfat şi am să urlu, am să urăsc şi am să turbez. Am să zgârii şi-am să muşc şi-am să rup bucăţi din mine şi din el. Am să consum tot ce e de consumat. Am să mă răscolesc. Am să ard fiecare parte din mine şi din el. Din noi. Am să îmi semnez numele cu cele mai ascuţite unelte pe încheieturile lui, pe vene, pe ploape, pe gât şi glezne. Aşa cum mi-am scris numele pe luna asta. De la tine ştiu dar tu încă nu ai aflat. E luna mea. Am să îmi las gustul pe umăr, pe buze şi pe coapse. Am să îmi las mirosul în haine şi fulare. Am să râd nervos şi-am să inspir adânc a putere. 
 Şi dacă o să cad epuizată o să o fac doar în braţele tale, femeie frumoasă. Şi doar în barul tău am să beau plângând.